Codul deontologic al psihologilor: ce înseamnă și de ce este important pentru fiecare beneficiar?
Atunci când o persoană merge la psiholog, îi încredințează acestuia informații despre viața sa pe care, uneori, nu le-a spus nimănui altcuiva.
Poate vorbi despre anxietate, depresie, conflicte de familie, relații, experiențe traumatice, probleme de sănătate, dificultăți sexuale, frici, pierderi sau alte aspecte profund personale.
De aici apare o întrebare firească:
Ce reguli îl obligă pe psiholog să folosească responsabil aceste informații și să protejeze persoana care solicită ajutor?
Răspunsul ține, în mare măsură, de deontologia profesională.
Deontologia reprezintă ansamblul principiilor și normelor care stabilesc cum trebuie exercitată o profesie din punct de vedere etic și profesional. În psihologie, aceste reguli sunt deosebit de importante deoarece relația dintre psiholog și beneficiar presupune un grad ridicat de încredere și implică accesul la informații personale sensibile.
În Republica Moldova, cadrul profesional se află într-o perioadă importantă de reformă. Legea nr. 103/2025 cu privire la exercitarea profesiei de psiholog a creat, pentru prima dată, un cadru juridic unitar pentru profesia de psiholog și prevede constituirea Colegiului Național al Psihologilor. Viitorul Colegiu va avea, printre atribuțiile sale, aprobarea Codului deontologic al psihologului și supravegherea respectării standardelor profesionale și etice.
Prin urmare, este important să facem o distincție între principiile deontologice deja prevăzute de lege și Codul deontologic național care urmează să fie aprobat de Colegiu.
Ce este deontologia în psihologie?
Cuvântul „deontologie” provine din termenii grecești deon – ceea ce este datorat, ceea ce trebuie făcut – și logos – studiu sau cunoaștere.
În sens profesional, deontologia se referă la normele care stabilesc ce responsabilități are un profesionist față de persoanele cu care lucrează, față de colegi și față de profesie în ansamblu.
În psihologie, deontologia nu înseamnă doar „să fii un om bun” sau „să te porți frumos cu clientul”.
Ea privește aspecte concrete precum:
competența profesională;
limitele în care poate lucra psihologul;
consimțământul beneficiarului;
confidențialitatea;
secretul profesional;
protejarea datelor și a vieții private;
respectarea demnității persoanei;
nediscriminarea;
independența profesională;
utilizarea unor metode și intervenții validate științific;
responsabilitatea pentru calitatea serviciilor;
formarea profesională continuă;
relația profesională cu beneficiarul;
responsabilitatea față de colegi și față de societate.
Aceste principii nu sunt doar reguli interne ale profesiei. Ele protejează, în primul rând, persoana care solicită serviciile psihologice.
Ce se schimbă în Republica Moldova?
Pentru a înțelege situația actuală, este util să privim puțin contextul juridic.
În 2025 a fost adoptată Legea nr. 103 din 22 mai 2025 cu privire la exercitarea profesiei de psiholog, publicată la 3 iunie 2025. Ministerul Educației și Cercetării a descris-o drept primul act normativ care reglementează unitar profesia de psiholog în Republica Moldova.
Legea stabilește inclusiv:
principiile de exercitare a profesiei;
cerințele pentru exercitarea profesiei;
drepturile și obligațiile psihologului;
drepturile beneficiarilor;
formele de exercitare a profesiei;
sistemul de atestare;
constituirea Colegiului Național al Psihologilor;
Registrul unic al psihologilor;
mecanismul răspunderii disciplinare.
Un element foarte important este că legea prevede expres că viitorul Colegiu Național al Psihologilor va aproba Codul deontologic al psihologului. De asemenea, Congresul Colegiului are competența de a aproba Codul deontologic și Codul de procedură disciplinară.
În iulie 2026, Ministerul Educației și Cercetării a anunțat oficial lansarea procesului de constituire a Colegiului. Potrivit Ministerului, acesta va avea responsabilitatea de a monitoriza și supraveghea exercitarea profesiei și de a aproba Codul deontologic, standardele de calitate și procedurile de atestare profesională.
Așadar, nu este corect să prezentăm astăzi un anumit document drept „Codul deontologic național al psihologului din Republica Moldova” dacă acesta nu a fost încă aprobat de autoritatea prevăzută de lege.
În schimb, putem vorbi foarte concret despre principiile și obligațiile deontologice deja stabilite prin Legea nr. 103/2025.
Cele șase principii fundamentale prevăzute de lege
Legea nr. 103/2025 stabilește șase principii de bază ale exercitării profesiei de psiholog:
competența și profesionalismul;
responsabilitatea și integritatea profesională;
independența, imparțialitatea și libera concurență;
respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;
obligativitatea obținerii prealabile a consimțământului liber exprimat;
păstrarea confidențialității și a secretului profesional.
Fiecare dintre aceste principii are implicații concrete în relația dintre psiholog și beneficiar.
1. Competența profesională: psihologul trebuie să știe ce face
Unul dintre cele mai importante principii este competența.
Psihologul nu este obligat să știe să facă orice.
Dimpotrivă, un profesionist responsabil trebuie să își cunoască limitele competențelor.
Legea stabilește că psihologul trebuie să își exercite profesia conform specializărilor dobândite și în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, exercitarea unor servicii în alte specializări decât cele pentru care psihologul este atestat constituie abatere disciplinară.
Această regulă este importantă deoarece în psihologie există numeroase domenii diferite.
Un psiholog poate avea competențe în:
evaluare psihologică;
consiliere;
psihologie clinică;
psihologie organizațională;
psihologie educațională;
psihologie judiciară;
psihoterapie;
alte domenii și specializări prevăzute de cadrul profesional.
Faptul că o persoană are o diplomă în psihologie nu înseamnă automat că poate realiza orice tip de intervenție psihologică.
De ce contează acest lucru pentru beneficiar?
Pentru că un beneficiar are dreptul să știe cine îl ajută și care sunt competențele persoanei respective.
Legea prevede că beneficiarul are dreptul să fie informat cu privire la statutul juridic al prestatorului, specializările, treapta de formare profesională și competențele acestuia.
Cu alte cuvinte, întrebarea „Ce formare aveți în domeniul în care îmi oferiți ajutor?” este perfect legitimă.
2. Responsabilitatea profesională: psihologul răspunde pentru actul profesional
Psihologul nu oferă doar o conversație.
Atunci când efectuează o evaluare, formulează concluzii, oferă consiliere sau desfășoară o intervenție psihologică, acțiunile sale pot avea consecințe importante pentru beneficiar.
De aceea, profesia presupune responsabilitate.
Legea prevede că dreptul de liberă practică presupune asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea actului profesional și respectarea cadrului legal.
Responsabilitatea presupune, printre altele, să nu se promită rezultate care nu pot fi garantate și să nu se utilizeze metode doar pentru că sunt populare, dacă acestea nu sunt susținute corespunzător din punct de vedere științific.
Legea recunoaște dreptul psihologului de a-și alege abordările științifice și metodele de asistență psihologică validate științific, în condițiile independenței profesionale.
Această idee este esențială într-o profesie în care circulă foarte multe informații pe internet.
Nu orice tehnică prezentată drept „psihologică” are automat statut de intervenție profesională validată.
3. Independența profesională și imparțialitatea
Un psiholog trebuie să poată lua decizii profesionale în funcție de nevoile beneficiarului și de cunoștințele sale profesionale.
Legea include printre principiile profesiei independența și imparțialitatea.
În practică, aceasta înseamnă că psihologul nu ar trebui să își adapteze concluziile profesionale pentru a satisface preferințele unei persoane, ale unui angajator sau ale unei alte părți interesate atunci când acest lucru contravine responsabilității profesionale.
De exemplu, într-o evaluare psihologică, rezultatul nu ar trebui modificat pentru că o anumită concluzie este mai convenabilă pentru persoana care a solicitat evaluarea.
Independența profesională este importantă tocmai pentru că psihologul poate ajunge în situații în care interesele diferitelor persoane nu coincid.
4. Respectarea demnității și a drepturilor persoanei
Psihologia lucrează cu omul.
Prin urmare, persoana nu trebuie redusă la un diagnostic, la un scor obținut la un test sau la o problemă pentru care a venit la terapie.
Legea include în mod explicit respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului printre principiile de bază ale profesiei.
Beneficiarul are dreptul:
să fie tratat cu respect;
să nu fie discriminat;
să fie informat;
să poată refuza serviciile;
să aibă protejată viața privată;
să aibă protejată imaginea.
Aceste drepturi sunt deosebit de importante deoarece relația psihologică poate implica o diferență de informație și autoritate profesională.
Psihologul deține cunoștințe pe care beneficiarul nu le are neapărat.
De aceea, poziția profesională nu trebuie transformată într-o formă de control asupra persoanei.
5. Consimțământul informat: „Da” trebuie să însemne un „Da” în cunoștință de cauză
Consimțământul este unul dintre principiile centrale ale profesiei.
Legea prevede că exercitarea profesiei se bazează pe obținerea prealabilă a consimțământului liber exprimat.
Mai mult, pentru prestarea serviciilor de asistență psihologică, legea prevede consimțământul informat prealabil, în formă scrisă, al beneficiarului sau al reprezentantului său legal, în condițiile prevăzute de lege.
Dar ce înseamnă, în practică, consimțământ informat?
Nu înseamnă doar să semnezi o foaie.
Beneficiarul trebuie să primească informațiile necesare pentru a înțelege ce serviciu urmează să primească.
De exemplu, este relevant să știe:
care este scopul intervenției;
ce tip de servicii urmează să primească;
care sunt etapele principale;
ce drepturi are;
ce se întâmplă cu informațiile furnizate;
care sunt limitele confidențialității.
Consimțământul este important tocmai pentru că beneficiarul nu trebuie să fie un participant pasiv la propriul proces psihologic.
6. Confidențialitatea: una dintre cele mai cunoscute obligații ale psihologului
Probabil că, atunci când oamenii se gândesc la deontologia psihologului, primul lucru care le vine în minte este:
„Psihologul nu are voie să spună nimănui ce i-am povestit.”
Ideea este corectă ca principiu general, dar realitatea juridică este puțin mai complexă.
Legea nr. 103/2025 obligă psihologul să păstreze confidențialitatea informațiilor despre beneficiar și să nu le divulge fără acordul beneficiarului sau al reprezentantului legal.
Însă legea prevede și excepții.
De exemplu, secretul profesional nu este absolut atunci când este necesară întreprinderea unor măsuri de protecție în cazuri de violență, în alte situații în care persoanele se află în pericol iminent sau atunci când este necesară prevenirea săvârșirii unor infracțiuni.
Această distincție este foarte importantă.
Confidențialitatea nu înseamnă că psihologul trebuie să păstreze secretul în orice circumstanță imaginabilă.
Înseamnă că informațiile beneficiarului sunt protejate, iar divulgarea lor trebuie să aibă un temei legal sau acordul persoanei, cu excepțiile prevăzute expres de lege.
Poate psihologul să discute cazul cu altcineva?
În practica profesională pot exista situații în care psihologul are nevoie să colaboreze cu alți specialiști.
De exemplu, anumite cazuri pot necesita colaborarea cu:
medicul psihiatru;
medicul de familie;
neurologul;
asistentul social;
alt psiholog;
alți profesioniști implicați în îngrijirea persoanei.
Această colaborare nu înseamnă că informațiile pot fi distribuite fără limite.
Principiul confidențialității rămâne aplicabil, iar transmiterea informațiilor trebuie să respecte cadrul legal și drepturile beneficiarului.
Legea prevede, de exemplu, că rezultatele evaluării psihologice pot fi prezentate unei terțe persoane cu acordul beneficiarului sau al reprezentantului său legal, cu excepțiile prevăzute de lege.
Ce se întâmplă cu informațiile după terminarea terapiei?
Obligația de protejare a persoanei nu dispare pur și simplu odată cu terminarea ședințelor.
Legea prevede în mod expres că psihologul trebuie să protejeze imaginea beneficiarului inclusiv după decesul acestuia.
Această prevedere arată cât de importantă este protecția informațiilor și a demnității persoanei în cadrul profesiei.
Poate psihologul să posteze pe internet despre un client?
Aici apare una dintre cele mai importante aplicații practice ale deontologiei în era rețelelor sociale.
Un psiholog poate vorbi public despre psihologie, despre anxietate, depresie, atacuri de panică sau alte subiecte.
Dar este diferit să vorbească despre un caz concret al unui beneficiar.
Chiar dacă numele persoanei nu este menționat, publicarea unor detalii suficient de specifice poate permite identificarea acesteia.
De aceea, protejarea imaginii și a vieții private a beneficiarului nu trebuie redusă la simpla ascundere a numelui.
În comunicarea publică, psihologul trebuie să fie atent și la combinarea detaliilor: vârstă, profesie, localitate, situație familială, evenimente rare sau alte elemente care ar putea face persoana identificabilă.
Legea prevede expres obligația psihologului de a proteja imaginea beneficiarului și de a păstra informațiile legate de acesta.
Beneficiarul are dreptul să spună „nu”
Un aspect important și uneori mai puțin cunoscut este că beneficiarul nu este obligat să continue un serviciu psihologic împotriva voinței sale.
Legea prevede dreptul beneficiarului de a refuza asistența psihologică la orice etapă a acordării acesteia.
Acest lucru este în concordanță cu principiul autonomiei persoanei.
Psihoterapia nu ar trebui să funcționeze pe principiul:
„Eu sunt psihologul, deci știu ce este mai bine pentru tine și trebuie să faci ceea ce spun.”
Rolul profesionistului este să ofere expertiză, să explice, să formuleze recomandări și să colaboreze cu beneficiarul.
Decizia privind participarea la procesul psihologic aparține persoanei, în limitele prevăzute de lege.
Psihologul poate refuza un caz?
Da.
Acest lucru poate părea surprinzător, dar poate fi o manifestare a responsabilității profesionale.
Legea acordă psihologului dreptul de a înceta prestarea serviciilor dacă apreciază că acestea nu sunt în interesul beneficiarului sau nu aduc beneficii stării sale psihoemoționale ori obiectivelor urmărite. De asemenea, psihologul poate refuza prestarea serviciilor în anumite situații prevăzute de lege, inclusiv în cazul agresării sau defăimării sale de către beneficiar și/sau reprezentantul legal.
Un refuz profesional nu trebuie confundat cu abandonarea beneficiarului.
În funcție de situație, poate fi mai responsabil ca psihologul să recomande un alt specialist atunci când problema depășește competențele sale.
De ce psihologul trebuie să învețe permanent?
Diploma nu marchează sfârșitul formării profesionale.
Psihologia se dezvoltă continuu.
Apar cercetări noi, metode noi, instrumente psihometrice noi și date noi despre eficiența intervențiilor.
Legea prevede obligația psihologului de a-și aprofunda permanent cunoștințele profesionale. De asemenea, noul sistem profesional prevede formarea profesională continuă ca parte a exercitării profesiei.
Pentru beneficiar, acest principiu are o semnificație simplă:
faptul că un psiholog a terminat facultatea cu câțiva ani în urmă nu înseamnă că pregătirea sa profesională trebuie să se fi oprit acolo.
Un profesionist responsabil continuă să învețe.
Psihologul trebuie să folosească metode validate științific?
Legea nr. 103/2025 prevede dreptul psihologului de a alege abordările științifice, metodele și formele de asistență psihologică validate științific.
Această prevedere este importantă într-o perioadă în care pe internet există o cantitate foarte mare de informații despre sănătatea mintală.
Nu orice tehnică prezentată sub denumirea de „terapie”, „metodă psihologică” sau „tehnică de vindecare” are același statut științific.
Pentru beneficiar, acest lucru înseamnă că este legitim să întrebe:
„Care este fundamentul științific al metodei pe care o utilizați?”
Un psiholog nu ar trebui să fie deranjat de o asemenea întrebare.
Dimpotrivă, transparența profesională contribuie la o relație bazată pe încredere.
Testele psihologice și deontologia
Deontologia este relevantă și atunci când psihologul utilizează teste și instrumente psihometrice.
Nu orice chestionar găsit pe internet poate fi tratat ca un instrument profesional.
Într-o evaluare psihologică, alegerea instrumentului trebuie să fie justificată de scopul evaluării și de caracteristicile persoanei.
Psihologul trebuie să cunoască:
ce măsoară instrumentul;
pentru ce populație este destinat;
ce proprietăți psihometrice are;
cum trebuie administrat;
cum se calculează scorurile;
cum se interpretează rezultatele;
care sunt limitele instrumentului.
În noul cadru legal, Colegiului Național al Psihologilor îi revine și atribuția de a aproba norme privind validarea metodelor și tehnicilor de evaluare și asistență psihologică și de a emite avize pentru metodele și tehnicile validate în Republica Moldova.
Astfel, evaluarea psihologică nu ar trebui redusă la:
„Am completat un test și calculatorul mi-a spus ce problemă am.”
Un scor are nevoie de interpretare profesională și de integrare în contextul evaluării.
Relația dintre psiholog și beneficiar nu este o relație de prietenie
Aceasta este o diferență importantă.
O relație terapeutică poate fi caldă, empatică și apropiată din punct de vedere uman.
Dar ea rămâne o relație profesională.
Psihologul nu este prietenul beneficiarului, partenerul său romantic, consultantul său financiar sau membrul familiei sale.
Această delimitare protejează ambele părți.
Relația profesională presupune anumite limite privind:
contactul în afara ședințelor;
comunicarea online;
cadourile;
relațiile personale;
conflictele de interese;
utilizarea informațiilor obținute în terapie;
implicarea în alte relații cu beneficiarul.
Regulile concrete ale viitorului Cod deontologic vor detalia aceste aspecte. De aceea, este important să nu atribuim în prezent Codului național prevederi care încă nu au fost aprobate.
Ce înseamnă deontologia pentru psiholog?
Privită din interiorul profesiei, deontologia stabilește un cadru care ajută psihologul să răspundă unor întrebări dificile:
Pot să fac acest lucru?
Am competența necesară?
Este în interesul beneficiarului?
Am consimțământul lui?
Trebuie să păstrez această informație confidențială?
Există o situație în care legea mă obligă să transmit informația?
Este metoda pe care o folosesc fundamentată științific?
Există un conflict de interese?
Ar putea acțiunea mea să prejudicieze beneficiarul?
Deontologia este, astfel, un mecanism de protecție împotriva folosirii greșite a autorității profesionale.
Ce înseamnă deontologia pentru beneficiar?
Din perspectiva beneficiarului, lucrurile pot fi formulate mult mai simplu.
Când mergi la psiholog, ai dreptul să știi:
Cine este persoana cu care lucrezi?
Poți cere informații despre pregătirea, specializarea și competențele psihologului.
Ce urmează să se întâmple?
Ai dreptul să fii informat despre scopul și modul de desfășurare a serviciilor.
Ce se întâmplă cu informațiile pe care le oferi?
Ai dreptul la confidențialitate și la protejarea vieții private, în limitele prevăzute de lege.
Poți să refuzi?
Da. Legea prevede dreptul beneficiarului de a refuza asistența psihologică la orice etapă.
Poți pune întrebări?
Da. Relația profesională nu presupune renunțarea la autonomia persoanei.
Poți cere o explicație?
Da. Este legitim să ceri explicații despre metode, obiective, evaluare și recomandări.
Ce se întâmplă dacă psihologul încalcă regulile profesionale?
Respectarea principiilor profesionale nu este doar o chestiune morală.
Legea nr. 103/2025 instituie un mecanism de răspundere disciplinară.
Încălcarea prevederilor legii, a altor acte normative care reglementează profesia sau a normelor Codului deontologic constituie temei pentru răspundere disciplinară. Sesizările privind acțiunile psihologilor și informațiile referitoare la posibile abateri disciplinare urmează să fie examinate de Comisia de etică și deontologie.
Legea prevede și posibilitatea contestării deciziei de sancționare disciplinară în instanța de judecată, în condițiile stabilite de lege.
Acest mecanism este important pentru profesionalizarea domeniului deoarece stabilește că standardele etice nu sunt doar recomandări abstracte.
De ce este importantă apariția unui Cod deontologic național?
Până la reforma instituită prin Legea nr. 103/2025, Republica Moldova nu a avut un cadru juridic distinct și unitar pentru exercitarea profesiei de psiholog. Au existat reguli și documente aplicabile anumitor domenii, inclusiv psihologiei școlare, precum și principii profesionale utilizate în practica și formarea psihologilor. Însă noua lege creează pentru prima dată un cadru unitar pentru profesie.
Un Cod deontologic național poate contribui la:
clarificarea standardelor profesionale;
stabilirea unor reguli comune pentru diferitele domenii ale psihologiei;
protejarea beneficiarilor;
clarificarea responsabilităților psihologilor;
stabilirea unor repere pentru soluționarea dilemelor etice;
dezvoltarea unui mecanism disciplinar coerent;
creșterea transparenței profesiei.
Ministerul Educației și Cercetării a precizat că viitorul Colegiu Național al Psihologilor va avea tocmai rolul de a stabili și supraveghea aceste standarde profesionale și etice.
Deontologia nu înseamnă doar interdicții
Este ușor să privim un cod profesional ca pe o listă de lucruri pe care psihologul „nu are voie” să le facă.
Dar scopul deontologiei este mai larg.
Ea creează un cadru în care psihologul poate exercita profesia într-un mod:
competent, responsabil, transparent și centrat pe drepturile persoanei.
Deontologia nu îi spune psihologului doar:
„Nu divulga informațiile beneficiarului.”
Îi spune și:
„Protejează persoana care ți-a acordat această încredere.”
Nu îi spune doar:
„Nu lucra în afara competențelor.”
Îi spune:
„Nu accepta o responsabilitate profesională pentru care nu ești pregătit.”
Nu îi spune doar:
„Obține consimțământul.”
Îi spune:
„Persoana are dreptul să înțeleagă și să participe la propriul proces de îngrijire.”
Nu îi spune doar:
„Păstrează secretul profesional.”
Îi spune:
„Informațiile personale ale unui om nu sunt proprietatea profesionistului.”
Ce ar trebui să știe fiecare persoană înainte de a merge la psiholog?
Nu este nevoie să cunoaștem întreaga legislație pentru a beneficia de servicii psihologice.
Câteva întrebări simple sunt însă perfect justificate:
Care este specializarea dumneavoastră?
Ce formare aveți în problema pentru care solicit ajutor?
Care este scopul intervenției?
Cum se desfășoară, în linii generale, procesul?
Ce metode utilizați?
Cum este protejată confidențialitatea?
În ce situații există limite ale confidențialității?
Ce se întâmplă cu informațiile și documentele mele?
Un psiholog profesionist ar trebui să poată răspunde clar și fără ambiguități la astfel de întrebări.
În loc de concluzie: deontologia este despre încredere
Psihologia se bazează pe o relație particulară.
O persoană vine la psiholog și vorbește despre lucruri pe care, uneori, îi este dificil să le exprime chiar și față de oamenii apropiați.
Această vulnerabilitate creează o responsabilitate profesională.
De aceea, deontologia nu este un element decorativ al profesiei și nici o simplă listă de reguli administrative.
Ea reprezintă cadrul care răspunde unei întrebări fundamentale:
Cum poate fi exercitată puterea profesională a psihologului fără ca ea să devină o sursă de prejudiciu pentru persoana care solicită ajutor?
În Republica Moldova, această întrebare intră într-o nouă etapă odată cu Legea nr. 103/2025 și constituirea Colegiului Național al Psihologilor. La data redactării acestui articol, procesul de constituire a Colegiului este în desfășurare, iar Ministerul Educației și Cercetării precizează că viitorul Colegiu va aproba Codul deontologic al psihologului și va supraveghea respectarea standardelor profesionale și etice.
Până la adoptarea Codului deontologic național, principiile deja consacrate prin lege oferă un reper important: competență, responsabilitate, integritate, independență, respectarea drepturilor persoanei, consimțământ și confidențialitate.
Iar pentru beneficiarul serviciilor psihologice, aceste principii se pot rezuma într-o idee simplă:
Atunci când intri în cabinetul unui psiholog, nu renunți la drepturile tale. Dimpotrivă, cadrul profesional există tocmai pentru ca acestea să fie respectate.
Comments